„Epidemia” este un termen care provine din antichitatea greacă.

Prima referire la manifestarea unei epidemii – fenomen ce ne acaparează astăzi mare parte din atenție și preocupări – apare cu 2.500 de ani în urmă, în lucrarea Epidemic, atribuită lui Hippocrates. Ceea ce bătrânul părinte al medicinei a descris ca „TUSEA din PERINTHUS” a fost probabil o boală a căilor respiratorii, provocată de un agent patogen cu transmitere aeriană, cu răspândire largă printre locuitorii acelui timp. Atunci, ca şi acum, principala armă cu care se lupta împotriva bolilor cu transmitere în masă a fost IZOLAREA! Vechiul Testament pomeneşte de izolarea leproşilor ca măsură de combatare a răspândirii bolii. În Evul Mediu sunt consemnate mai precis diferitele epidemii precum şi unica modalitate reală de a preveni răspândirea lor: din nou, izolarea.

Una dintre cele mai violente epidemii de ciumă din istoria lumii – „Moartea Neagră” -, care a decimat o treime din populația globului din acel moment, a izbucnit în China de Est, în anul 1330. După ce a făcut aici ravagii, a ajuns în porturile Constantinopole și Messina, începând cu anul 1347. Corăbiilor italiene care aduceau echipajele slăbite din zonele deja cuprinse de ciumă li s-a impus atunci staționarea pe mare, cu ancora lăsată, până la andocarea în port, pentru o perioada de 40 de zile, timp în care întregul echipaj era menținut la bord, pentru a se constata dacă marinarii sunt sau nu bolnavi de ciumă.

Ia naştere astfel procedura de CARANTINĂ (it. „quaranta” = patruzeci). Nu mai puţin de două decenii a durat pandemia care a micșorat dramatic numărul pământenilor din acele timpuri! Din păcate, primul asalt al „Ciumei Negre” s-a încheiat abia în anul 1351.

Ultimele două secole consemnează apariţia epidemiilor datorate unor microorganisme diabolice, inframicroscopice, mai greu de văzut, implicit mai greu de ucis decât microbii, cu care, din nefericire, se pot asocia în îmbolnăvirea omului, virușii sau virusurile. Aşa cum gripa spaniolă a fost boala începutului de secol XX, epidemia de COVID-19 va rămâne, probabil, boala începutului de secol XXI. Raportată inițial în 31 decembrie 2019 și declarată de Organizaţia Mondială a Sănătății, în 30 ianuarie 2019, urgență globală, a dus, până astăzi, la infectarea a mai mult de 55 de milioane de oameni și la decesul a 1,5 milioane dintre ei, pe întreg mapamondul. Iar numărul creşte de la zi la zi! Mai mult de 220 de țări de pe majoritatea continentelor au raportat cazuri de COVID -19, cu o singură exceptie, continentul Antarctica. S-au scris până în prezent aproximativ 60.000 de articole de specialitate pe acest subiect, această boală ajungând să reprezinte în lume a treia cauză de deces, după bolile cardiovasculare și cancer. Și totuși, trebuie să știm că aproximativ 81% dintre pacienții cu această boală dezvoltă simptome ușoare sau moderate, 12% fac forme severe, 5% forme critice și către 2% forme fatale.

Ce spun cardiologii?

”În toată această perioadă, din primăvară până în prezent, grija noastră cea mai mare, lucrând cu pacienți cu afecţiuni cardiovasculare care, conform studiilor de până acum, reprezintă, alături de pacienții diabetici, categoria cu cel mai mare risc de a dezvolta forme grave de Covid, a fost să STABILIZĂM evoluția bolilor cronice ale acestora. Pentru această categorie fragilă, orice infecție de căi respiratorii – mai cu seamă infecţia cu acest încă imprevizibil coronavirus – poate produce agravarea bolii de bază. Legătura dintre medical cardiolog și pacient a trebuit să fie mai strânsă și mai suportivă ca oricând. Tratamentul cardiologic trebuie urmat cu stricteţe şi orice agravare a unui simptom cardiac sau apariţia unui nou simptom trebuie semnalată medicului”, spune Dr Anda Pescariu, medic primar cardiolog la Clinicile Medici’s Timișoara, cu dublă specializare în cardiologie și medicină internă și competență în ecografie cardiacă.

Măsurile generale de prevenţie trebuie unanim cunoscute şi respectate de către pacienţi: păstrarea distanței minime de 2 metri faţă de cei din jur, purtarea corectă a măştii de protecție, spălarea mâinilor, limitarea ieşirilor din casă la minimum posibil, evitarea contactului cu persoane bolnave. O bună relaţie cu pacientul presupune şi discutarea unui plan de acțiune în caz de apariţie a simptomelor de infectare cu virusul Covid.

Semnalul de alertă

Dacă apar semne de boală precum febră, tuse, dificultăți în respirație, oboseală, dureri musculare, durere de cap, durere de gât, pierderea simțului mirosului și gustului, manifestări gastrointestinale (diaree, greţuri, vărsături), este recomandat ca pacienții să se adreseze medicului de familie sau medicului de urgenţă (în special dacă acuzele sunt grave), în vederea aprecierii oportunităţii testării pentru decelarea infecţiei cu noul coronavirus şi a unei posibile internări. În cazul unui rezultat pozitiv, pacientul cu simptome ușoare, este luat în evidență și urmează, cu ajutorul medicului de familie, un tratament specific, izolat fiind la domiciliu.

Pacientul pozitiv cu simptome grave este internat în spital. Ideal, toți pacienții, indiferent de forma de prezentare a bolii, ar trebui să ajungă să fie examinați de medicul specialist de boli infecțioase atât pentru precizarea nivelului de afectare a plămânului și încadrarea bolii în forma ușoară, moderată sau severă, cât şi pentru recomandarea tratamentului specific şi a

locului unde acesta va fi urmat. Impactul cardiovascular al infecţiei virale trebuie apreciat în colaborare cu medicul cardiolog. Suprapunerea unei urgenţe cardiovasculare, fie prin agravarea bolii cronice, fie prin apariţia unei boli acute (de exemplu, infarctul miocardic acut sau tulburarea de ritm cardiac), presupune internarea/transferul într-o clinică de cardiologie pregătită să preia şi această categorie de pacienţi.

Articol recomandat de Clinicile Medici’s Timișoara

More Posts You May Find Interesting